Acţionând cu blândeţe, în împrejurările vieţii care te forţează să fii altfel decât blând, reprezintă şi o suficientă dezvoltare a răbdării în caracterul nostru.

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” (Matei 5:5). „Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.” (Psalmii 37:11).

„Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi creşte cu drag copiii.” (1 Tesaloniceni 2:7)

„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţii, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici.” (2 Timotei 2:24,25)